ruina

ruina
rŭīna, ae, f. [ruo], a rushing or tumbling down; a falling down, fall (syn.: casus, lapsus).
I.
In abstracto.
A.
Lit.
1.
In gen. (rare). grandinis, Lucr. 6, 156:

aquarum,

Cael. Aur. Tard. 2, 1 med.:

nostra (sc. nucum),

Mart. 13, 25, 2:

jumentorum sarcinarumque,

Liv. 44, 5: Capanei, a fall by lightning (v. Capaneus), Prop. 2, 34 (3, 32), 40:

(apri saevi) Permixtas dabant equitum peditumque ruinas,

Lucr. 5, 1329: Tyrrhenus et Aconteus Conixi incurrunt hastis, primique ruinam Dant sonitu ingenti, rush or fall upon each other, Verg. A. 11, 613:

interea suspensa graves aulaea ruinas In patinam fecere,

fell down, Hor. S. 2, 8, 54.—
2.
In partic., of buildings, a tumbling or falling down, downfall, ruin (class.; in good prose only in sing.):

repentinā ruinā pars ejus turris concidit... tum hostes, turris repentinā ruinā commoti, etc.,

Caes. B. C. 2, 11 fin. and 12 init.; cf.: ferunt conclave illud, ubi epularetur Scopas, concidisse: eā ruinā ipsum oppressum cum suis interiisse, Cic. de Or. 2, 86, 353; id. Div. 2, 8, 20; Tac. A. 2, 47:

aedificiorum,

Suet. Oth. 8:

amphitheatri,

id. Tib. 40:

camerae,

id. Ner. 34:

spectaculorum,

id. Calig. 31:

pontis,

id. Aug. 20:

tecta Penthei Disjecta non leni ruinā,

Hor. C. 2, 19, 15:

jam Deiphobi dedit ampla ruinam, Vulcano superante, domus,

i. e. fell in, Verg. A. 2, 310; so,

trahere ruinam,

id. ib. 2, 465; 9, 712; cf. B. a, infra:

effulsisse inter ruinam ignes,

Tac. A. 2, 47:

ruinam urbis et incendia recordantes,

Just. 5, 7, 10:

morbus, captivitas, ruina, ignis,

Sen. Tranq. 11, 6:

multos occidere incendii ac ruinae potentia est,

id. Clem. 1, 26, 5.—In plur.:

tantae in te impendent ruinae, nisi suffulcis firmiter,

Plaut. Ep. 1, 1, 77; so Vell. 2, 35, 4 (with incendia); Suet. Vesp. 8; Lucr. 2, 1145:

si fractus illabatur orbis, Impavidum ferient ruinae,

Hor. C. 3, 3, 8:

dum Capitolio dementes ruinas parabat,

id. ib. 1, 37, 7.—
B.
Trop., a downfall, fall, ruin; accident, catastrophe, disaster, overthrow, destruction, etc. (freq. and class.; used equally in sing. and plur.; cf.: exitium, pernicies).
(α).
Sing.:

vis illa fuit et, ut saepe jam dixi, ruina quaedam atque tempestas,

a catastrophe, Cic. Clu. 35, 96: incendium meum ruinā restinguam, with the overthrow, fall (of the State), Catilina ap. Sall. C. 31, 9, and ap. Cic. Mur. 25, 51:

ut communi ruinā patriae opprimerentur,

Liv. 45, 26; Vell. 2, 91, 4; 2, 85, 1; 2, 124, 1:

in hac ruinā rerum stetit una integra atque immobilis virtus populi Romani,

Liv. 26, 41:

rerum nostrarum,

id. 5, 51:

urbis,

id. 25, 4:

ex loco superiore impetu facto, strage ac ruinā fudere Gallos,

utter defeat, id. 5, 43; cf.:

ruinae similem stragem eques dedit,

id. 4, 33:

Cannensis,

id. 23, 25; 42, 66 fin.; 4, 46;

5, 47: ruina soceri in exsilium pulsus,

Tac. H. 4, 6; cf. id. G. 36:

pereat sceleratus, regnique trahat patriaeque ruinam,

Ov. M. 8, 497:

aliae gentes belli sequuntur ruinam,

Flor. 2, 12, 1:

ille dies utramque Ducet ruinam,

i. e. death, Hor. C. 2, 17, 9:

Neronis principis,

Plin. 17, 25, 38, § 245.—
(β).
Plur.:

praetermitto ruinas fortunarum tuarum, quas omnes impendere tibi proximis Idibus senties,

Cic. Cat. 1, 6, 14:

in ruinis aversae, atque afflictae rei publicae,

id. Sest. 2, 5:

devota morti pectora liberae Quantis fatigaret ruinis,

Hor. C. 4, 14, 19; cf.:

nox auget ruinas,

Val. Fl. 3, 207:

principiis in rerum fecere ruinas et graviter magni magno cecidere ibi casu,

i. e. false steps, errors, mistakes, Lucr. 1, 740:

(Academia) si invaserit in haec, miseras edet ruinas,

Cic. Leg. 1, 13, 39:

ruinas videres,

id. Fin. 5, 28, 83.—
II.
In concreto.
1.
That which tumbles or falls down, a fall (not anteAug.).
A.
In gen. ( poet. ):

disjectam Aenaeae toto videt aequore classem Fluctibus oppressos Troas caelique ruinā,

i. e. a storm, rain, Verg. A. 1, 129; so,

caeli (with insani imbres),

Sil. 1, 251:

poli,

i. e. thunder, Val. Fl. 8, 334.—
B.
In partic. (acc. to I. A. 2.), a building that has tumbled down, a ruin, ruins (mostly in plur., and not in Cic. prose):

nunc humilis veteres tantummodo Troja ruinas ostendit,

Ov. M. 15, 424:

Sagunti ruinae nostris capitibus incident,

Liv. 21, 10, 10:

(urbs) deserta ac strata prope omnis ruinis,

id. 33, 38, 10:

fumantes Thebarum ruinae,

id. 9, 18, 7:

ruinis templorum templa aedificare,

id. 42, 3:

in tugurio ruinarum Carthaginiensium,

Vell. 2, 19 fin. —In sing.:

alius par labor... flumina ad lavandam hanc ruinam jugis montium ducere,

Plin. 33, 4, 21, § 74:

EX RVINA TEMPLI MARTIS,

Inscr. Orell. 2448 (A.D. 256).—
2.
Transf., of persons who cause ruin, a destroyer:

rei publicae,

Cic. Sest. 51, 109:

ruinae publicanorum,

id. Prov. Cons. 6, 13.

Lewis & Short Latin Dictionary, 1879. - Revised, Enlarged, and in Great Part Rewritten. . 2011.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ruină — RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. fig. Pierderea averii sau …   Dicționar Român

  • ruina — RUINÁ, ruinez, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. fig. A şi pierde sau a face pe cineva să şi piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A( şi) distruge sănătatea. [pr …   Dicționar Român

  • ruina — sustantivo femenino 1. (no contable) Destrucción o daño muy grande: la ruina de un edificio, la ruina de un puente, la ruina de la salud. 2. (no contable) Pérdida completa o casi completa de bienes y propiedades: Nos vamos a la ruina. La empresa… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • ruina — I {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. ruinanie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} coś zniszczonego, rozpadającego się, zdewastowanego : {{/stl 7}}{{stl 10}}Mieszkanie zastępcze okazało się ruiną. Tej ruiny nie warto… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • ruina — ruìna ž DEFINICIJA 1. (ob. mn) knjiš. razvalina, ruševina 2. pren. onaj koji je propala zdravlja, potpuno oronuo [ruina od čovjeka] ETIMOLOGIJA lat. ≃ ruere: rušiti se …   Hrvatski jezični portal

  • ruina — (Del lat. ruīna, de ruĕre, caer). 1. f. Acción de caer o destruirse algo. 2. Pérdida grande de los bienes de fortuna. 3. Destrozo, perdición, decadencia y caimiento de una persona, familia, comunidad o Estado. 4. Causa de esta caída, decadencia o …   Diccionario de la lengua española

  • Ruina — (lat.), 1) Einsturz; 2) Niederlage; 3) bes. das, was herabgefallen od. eingefallen ist …   Pierer's Universal-Lexikon

  • ruìna — ž 1. {{001f}}〈ob. mn〉 knjiš. razvalina, ruševina 2. {{001f}}pren. onaj koji je propala zdravlja, potpuno oronuo [∼ od čovjeka] ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • ruina — ruina, ruinare, ruinoso v. rovina, rovinare, rovinoso …   Enciclopedia Italiana

  • ruína — s. f. 1. Ato ou efeito de ruir. 2. Resto de edifício desmoronado. 3. Dissipação. 4. Perda; destruição. 5. Decadência. 6. Degradação; desmoralização. 7. Causa de males, perda de bens. 8.  [Por extensão] Reflexo; vestígio …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • ruina — (Del lat. ruina.) ► sustantivo femenino 1 Acción de caer o destruirse una cosa: ■ acordonaron la zona para proceder a la ruina de la vieja casa. SINÓNIMO caída destrucción 2 Hundimiento o destrucción de cualquier cosa material o inmaterial: ■ la… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”